Aş încerca să vă reamintesc ceea ce se întâmplă la cununie şi ceea ce aţi trăit, fie că aţi văzut, la fiecare cununie. Aşa cum stau mirii acolo, cântăreţul citeşte Apostolul: „Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri!” Cum? Ca Domnul. Atunci bărbatul, de obicei, mai înalt, întoarce puţin capul pe stânga şi îşi priveşte mireasa. Şi mireasa pleacă ochii. Cântăreţul continuă „Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile voastre!”. Atunci mireasa ridică ochii, întoarce puţin capul spre dreapta, nu pleacă capul; în sfârşit, trăieşte aşa doar un sentiment. Pe de o parte, în prima fază a cuvintelor cântăreţului, mireasa se cam întunecă la faţă, iar după aceea se luminează la faţă ea şi se cam întunecă mirele. Să comentăm puţin de ce.

Să amintim un cuvânt neaşteptat al Sfântului Efrem Sirul. Acel Efrem Sirul, care a zis: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie”. Un sfânt din pustiu, care cu greu era adus în Biserici ca să predice trăirea. El spune aşa: „Bărbate, ţi-a fost creată femeia din coasta ta. Deci, de la mijlocul corpului tău. Nu din călcâiul tău. Drept pentru care nu-ţi juca femeia în picioare”. După aceea se adresează femeii şi zice: „Femeie, din coasta bărbatului tău ai fost creată! Nu te urca în capul lui.” Şi dumneavoastră zâmbiţi, dar el s-a exprimat aşa ca să ne facă să înţelegem care este starea şi locul fiecăruia într-o familie.

 

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 173-174)