De este preot, zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Iar de nu este preot, zice:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Și să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndreptăți înaintea Ta tot cel viu. Că a prigonit vrăjmașul sufletul meu, smerit-a la pământ viața mea, așezatu-m-a întru întuneric ca pe morții veacului. Mâhnitu-s-a întru mine duhul meu, și întru mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la facerile mâinilor Tale am cugetat. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ție. Degrabă auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu: nu întoarce fața Ta de la mine, și mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineața mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu; și întru mila Ta vei sfârși pe vrăjmașii mei, și vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Apoi cântăm:

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

cu Stihurile acestea:

Mărturisiți-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.

Toate neamurile m-au înconjurat, și întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

De la Domnul s-a făcut aceasta, și este minunat întru ochii noștri.

Iar apoi

troparul, glasul al 4-lea, asemenea cu:
Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce... (Ό υψωθείς έν τω Σταυρω)

Dumnezeieștilor Părinți din Sfântul Munte, strălucitoare oaste sfântă a Fecioarei, către a voastră pavăză căzând, ne rugăm: Toate neputințele și căderile noastre cereți preacuratei Maici să le ierte degrabă, iar ale voastre fapte și virtuți dați-ne tărie să le plinim și noi.

Slavă, același sau al hramului;

Și acum, al Născătoarei de Dumnezeu, asemenea;

Nu contenim, de-Dumnezeu-Născătoare, să cuvântăm noi toți puterile tale; că înaintea lui Hristos de n-ai fi stat solind, cine ne-ar fi izbăvit dintr’atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit slobozi până acuma? De lângă tine nu ne vom depărta, că din necazuri mântui pe robii tăi.

Apoi Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește, că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și ce este viclean înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptățești întru cuvintele Tale și să biruiești când Te vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi bucuria mântuirii Tale și cu duh povățuitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale și cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aș fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită și smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul
Cântarea 1, glasul al VIII-lea
Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat (Ὑγρὰν διοδεύσας)

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Ai Muntelui Athos cinstiți Părinți, rugați pe Curata pentru cei ce vă lăudăm, ca părtași la slava voastră pururi să ne arate pe toți cu solirea ei.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Încep, Atanasie, a te ruga, dă-mi, ca un părinte, înțelept povățuitor, credință în acesta pân la moarte, și în urechi să-i pui voile Domnului.

Slavă,

Supunere oarbă, fără cârteli, fără iscodire și încredere în Bătrân să lucrez întreaga mea viață, cu mijlocirile voastre, Părinților.

Și acum,

Păzește, Curată, Muntele tău, căci tu ești scăparea celor care îl locuiesc, tu ești ajutor și ocrotire și întru tine ne punem nădejdile.

Cântarea a 3-a
Irmos: Cela ce ai făcut... (Οὐρανίας ἁψῖδος)

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Cu a voastră solire, să fiu străin, Sfinților, pentru toate grijile lumii și toată patima, și dați-mi harul de Sus să îmi țin mintea întoarsă la Stăpâna cerului și către Fiul ei.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Ascultare deplină care, lovind inima, la nepătimire ne poartă îți cer, Agapie, căci prin aceasta slăvit te-a arătat Preacurata și te-a pus de-a dreapta ei ca pe un fiu iubit.

Slavă,

Mai smerit decât tine cine a fost, Pavele, de împărăția lumească tu lepădându-te? Pentru aceea te rog, dă-mi cuviință cerească și a ta smerenie, robule al Domnului.

Și acum,

Cugetarea lumească mi-a’ntunecat sufletul, chip al necuratelor patimi întreg făcându-mă, dar către tine alerg, dumnezeiască Mireasă, căci ca zestre ai primit Muntele Athonului.

Acoperă, sfințită ceată din Sfântul Munte, de toată năvala și amăgirea vrăjmașului pe cei care cer a voastră mijlocire.

Îndură-te, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată, și chinul meu cel trupesc degrab contenește-mi-l, și vindecă-mi sufleteasca durere.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…, și pomenește pe cei pentru care se face paraclisul. Strana: Doamne miluiește (de 3 ori); Ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni…

Dacă nu este preot, se zice îndată

Sedealna, glasul al 2-lea, asemenea cu: Rugătoare fierbinte... (Πρεσβεία θερμή)

Podoabă având mulțimea nevoințelor, podoabă sunteți a Muntelui Athonului și cu voi Biserica se-ntărește, Cuvioșilor, ale voastre sfinte mijlociri la Maica Stăpânului cerându-le.

Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne... (Εἰσακήκοα, Κύριε)

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Izbăviți-mă, Sfinților, de greaua strivire a întristărilor, care sufletul mi-l mistuie și nelucrător mă ține pururea.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Împlinirea slujirilor să o facem ca înaintea Domnului, având pilda cuvioșilor și urmând cu râvnă viețuirea lor.

Slavă,

Încercat eu, nevrednicul, în multe ispite și în război cumplit, vă cer vouă, Athoniților, ajutor, tărie și tot sprijinul.

Și acum,

Hrănitoare și pavăză te-ai făgăduit celor din Grădina ta, Preacurată; împlinește acum nu doar către-aceștia bunătatea ta.

Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează pe noi... (Φώτισον ἡμᾶς)

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

De la Cucuzel să luăm dragostea slujbelor, căci, cu trezvie săvârșindu-le, jertfă primită vor fi înaintea Domnului.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Moartea să o am ca pe-un bold ’naintea ochilor prin mijlocirea voastră, Părinților, și prin aceasta să tai grija cea vremelnică.

Slavă,

Pentru Dumnezeu lepădatu-v-ați de voi înșivă venind în Muntele cu nume sfânt, către Acela și-a mea minte întoarceți-o.

Și acum,

Rai duhovnicesc prefăcut-ai întreg Athosul, Nevinovată, prin ocrotirea ta, cu-a lui dulceață în Raiul veșnic atrage-mă.

Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciune voi vărsa către Domnul... (Τὴν δέησιν)

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Grigorie, a Sinaiului floare ce-ai rodit cu-mbelșugare în Athos, Numele sfânt să-mi lipești de suflare ca să-mi pătrundă în minte și-n inimă, părtaș dumnezeieștii firi prin nezidita lucrare făcându-mă.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Prin sângele cel vărsat pentru Domnul, cuvioșii-mucenici dobândit-au harul ceresc, desfătare și slavă, din care-acum ne ajută cu dragoste acelora să ne rugăm să ne scoată din norul ispitelor.

Slavă,

Cunoaștere duhovnicească de sine și o dreaptă cumpănire în toate să-mi mijlociți, preaslăviților pustnici care-ați lucrat toată viața virtuțile, din Muntele cu nume sfânt răspândind luminare Bisericii.

Și acum,

Prin curgerea untdelemnului, Pruncă, din sfințitele tale icoane adeverești, revărsând peste lume, nestricăciunea la care suntem chemați, acelora ne închinăm și îți cerem sfințită solirea ta.

Acoperă, sfințită ceată din Sfântul Munte, de toată năvala și amăgirea vrăjmașului pe cei care cer a voastră mijlocire.

Născut-ai netâlcuit pe Cuvântul, Fecioară-maică, pe Carele prin cuvânt în pântece L-ai luat, lucrând mântuire la toată lumea.

Condacul glasul al 2-lea, asemenea cu: Păzitoarea creștinilor... (Προστασία τῶν Χριστιανῶν)

Preacinstiți Cuvioși ai Muntelui Athonului, voi, cei care vă întreceți cu îngerii, nu ne treceți cu vederea al inimilor glas, ci tot cugetul trupesc, împotrivirea în cuvânt, neascultarea și grijile, lenea și trândăvia, mânia și lăcomia cu ale voastre rugăciuni de la noi risipiți-le.

Prochimen, glasul al 4-lea

Lăuda-se-vor cuvioșii întru slavă și întru așternuturile lor se vor bucura.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.

Evanghelia
(Matei XI, 27-30)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia Fiul va voi să-i descopere. Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi! Luați jugul Meu asupra voastră și vă învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! Că jugul Meu este bun și povara Mea ușoară.

Slavă,
glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Cuvioșilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

și stihira, glasul al 6-lea, asemenea cu: Toată nădejdea... (Ὅλην ἀποθέμενοι)

Ceată a Athonului de Dumnezeu preaslăvită, ați lucrat ; virtuțile și-ați primit, ca îngerii, contemplația; pentru noi pururea către Preacurata mijlociți, Preacuvioșilor, ca toate armele cele de-a dreapta să le primim: străpungerea, smerenia, plâns duhovnicesc, ruga inimii, râvnă și tăcere, și dragostea curată de Hristos, ca ale vrăjmașilor tabere să le risipim din noi.

Preotul zice rugăciunea:

Mântuiește, Dumnezeule, norodul Tău…

Strana: Doamne miluiește (de 12 ori); apoi ecfonisul: Cu mila și cu îndurările…

Cântarea a 7-a
Irmos: Feciorii lui Israil strămutați din Iudeea... (Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας)

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Isihia adâncă te-a făcut, Sfinte Petre, sălaș al Duhului, răbdare dă-mi și mie să stărui în trezvie, la rugăciune silindu-mă, și prin acestea să adun comoara cea cerească.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Cuvioase Maxime, bărbăție având în lupta cu demonii, trăit-ai ca un înger; primind, Părinte, harul săvârșirii minunilor, minune fă și cu noi și scapă-ne de patimi.

Slavă,

Pocăință și lacrimi, osândire de sine, Preacuvioșilor, nu aflu întru mine, nici râvna făptuirii, ci doar cele potrivnice; dăruiți-mi cele dintâi și pierdeți pe celelalte.

Și acum,

Păzitoare ești, Maică, apărare și sprijin în nevăzutul război, a celor ce se luptă, cu armele dreptății, împotriva vrăjmașilor și duc războiul în Athon și au nădejdea-n tine.

Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Împăratul ceresc... (Τὸν βασιλέα)

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Ca moștenire Filocalia primit-am, Nicodime, Părintele ; nostru, însă și-n lucrare ajută-ne s-o punem.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Sfinților ctitori ai mănăstirilor sfinte, și în ceruri primiți-mă casnic, rugându-L pe Stăpânul să-mi ierte toată vina.

Slavă,

Împrăștierea care întunecă mintea și o umple de necurăție, cu puterea voastră, luați-o de la mine.

Și acum,

Maică-fecioară, Împărăteasă a toate, către tine ne punem nădejdea, du-ne și-n Athonul gătit nouă în ceruri.

Cântarea a 9-a
Irmos: (Κυρίως Θεοτόκον)

»Fecioară Preacurată, cei mântuiți prin tine de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cu netrupeștile cete pe »tine mărindu-te.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Ierarhule, ajută-mi ca ortodoxia s-o port în fapte și-n cuget, Grigorie, așa cum ai tâlcuit-o prin harul Duhului.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Orbirea sufletească pe care o aduce dracul de-amiază pre- faceți-o, Sfinților, prin luminările voastre, dându-mi pricepere.

Stih: Cuvioșilor Părinți, soliți pentru noi.

Să stărui în răbdare, în statornicie, în curăție, blândețe, Părinților, în post și în priveghere, voi ajutați-mă.

Slavă,

Iertare de greșale prin solirea voastră să dobândesc, ca de-a pururi cu voi să petrec în desfătarea cerească, Aghioriților!

Și acum,

Fecioară preacurată, psalm de mulțumire, ca unei maici și stăpâne a Muntelui, îți înălțăm pentru toate făgăduințele.

Cuvine-se cu adevărat…
și megalinariile

Bucură-te, Munte cu nume sfânt, c-ai rodit în lume sfântă ceată de cuvioși, roade îndulcite de virtuți felurite, prin care se slăvește toată Biserica.

Prin lacrimi, sudoare și prin dureri, prin multele lupte, nevoințe și încercări ați sfințit Athonul, arătându-vă vase de cinste pentru Duhul, Aghioriților.

Vă cinstim pe voi, ctitorilor sfinți, Atanasie, Pavel, Dionisie, Filotei, Simeon cu Sava, pe Eftimie, Gheorghe, Grigorie și Simon și pe toți ceilalți.

Slava ishihaștilor o cântăm, pe-ai harului crainici, pe Grigorie Palama, Filotei, Isidor și Calist, patriarhii, Grigorie Sinaitul cu ucenicii lor.

Să-i cinstim pe pustnicii athoniți, Petru începătorul, pe Nichifor și Nicodim, pe Nil și pe Iosif, pe Acachie, Nifon, Maxim Kavsokalivitul și neștiuții toți.

Cinste cuvioșilor-mucenici, Cosma, Agatanghel, Gavriil, Luca, Damaschin, Ghedeon, Nichita, lui Ignatie, Iacov, Antonie, David, Roman și câți mai sunt.

Toată îndrăzneala celui viclean și a lui putere, Cuvioșilor, ați surpat, luând astfel puterea minunilor, prin care dați tămăduire la trupuri și suflete.

și acestea două ale Maicii Domnului

Din tine, Născătoare-de-Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându-Se negrăit, covârșești, Fecioară, Oștirea cea cerească; ție, dar, îți aducem cântare de laudă.

Cu toate Oștirile îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviți și cu tot soborul Sfinților, Peacurată, Fiului tău te roagă, toți să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru, Preotul: Că a Ta este Împărăția; apoi

Troparul,
glasul 1, asemenea cu:Locuitor pustiului... (Τῆς ἐρήμου πολίτης...)

Părinții din Athos și îngerii cei în trup, mărturisitorii, cuvioșii, mucenicii, ierarhii toți, în imne și cântări fie cinstiți, urmând și noi virtuțile lor, iară toată mulțimea monahilor din Munte să strige într-un glas: Slavă Celui ce v-a încununat, slavă Celui ce v-a sfințit, slavă Celui ce-n primejdiile noastre folositori arătatu-v-a.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…, Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea…, Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),

Încă ne rugăm să se păzească…, Strana: Doamne miluiește (de 40 ori),

Auzi-ne, Dumnezeule…, Strana: Doamne miluiește (de 3 ori), iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv; apoi face otpustul mic, fără însă a zice Pentru rugăciunile; după care cântăm

Troparul acesta,
glasul al 2-lea, asemenea cu: Când de pe lemn... (Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου σε νεκρὸν)

Obște îngerească de Părinți, care-n mănăstiri strălucit-ați, și cu toți pustnicii, sfintele odoare ale Athonului, pentru noi toți rugați-vă, din toată nevoia, boala și primejdia și întristările să ne izbăvească degrabă, pentru rugăciunile voastre, Domnul și Preasfânta Născătoare a Lui.

apoi, pe același glas

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o înalț, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

și acest tropar pe glasul întâi

Pentru rugăciunile tuturor Sfinților Tăi, Doamne, și ale Năs­cătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă nouă și ne miluiește pe noi, ca un singur Îndurat.

Și preotul încheie zicând

Pentru rugăciunile…

Distih

Împărtășiți și neputințelor noastre,
O, Athoniților, darurile voastre.