Psihologii spun că ne petrecem între 15% şi 50% din perioada de veghe visând cu ochii deschişi, iar acest lucru se referă la a se detaşa cineva de sarcinile de lucru ori de stimulii externi şi a-şi centra atenţia pe gânduri, fantezii şi sentimente ori stări sufleteşti. Iar atunci când creierul nostru nu are ceva special de făcut, dedică o întreagă reţea neuronală actului de a revedea ceea ce ştim deja şi imaginându-şi noi lumi, cu alte cuvinte, actului reveriei. Reveria se desfăşoară în timpul stărilor de veghe şi relaxare, când cel în cauză îşi lasă gândurile să vagabondeze. Pornind de la ceea ce se vede sau de la o idee care i-a rămas în minte, încep să apară însuşiri de imagini şi de idei propulsate de dorinţe şi aşteptări. Aceasta evoluează într-o direcţie fantezistă, iar persoana le urmăreşte pasiv şi din când în când poate interveni cu o uşoară dirijare în direcţia dorinţelor.

Până nu de mult, prin anii â50, psihologii îi avertizau pe părinţi să nu-şi lase copiii să viseze cu ochii deschişi, deoarece ar putea cădea în nevroză sau chiar psihoză (Klinger, 1987).

Cercetări recente arată că reveria, la fel ca şi visul din timpul somnului, este o perioadă când creierul consolidează învăţarea. De asemenea, poate ajuta oamenii să gestioneze problemele şi să se îndrepte spre succes. Tomografiile arată că zonele creierului responsabile cu rezolvarea problemelor sunt activate în momentele de visare cu ochii deschişi. Totodată, reveria poate ocaziona combinaţii noi şi originale care pot fi valorificate în formele superioare ale imaginaţiei. De aceea, unii autori recomandă reveria de scurtă durată ca pe o cale a stimulării creativităţii. Conform ultimelor cercetări, reveria pare a fi o funcţie vitală a psihicului.