Cu cât sporești în nevinovăție și bunătate, cu atât te atrage rugăciunea. Rugăciunea este însoțitoarea bunătății. Ceva te îndeamnă să te rogi, totodată îți poruncește să faci și fapte bune. Ca și cum ți-ar spune: Iată, ia această pâine și du-o la cutare sărac!

Dacă te rogi curat, iar rugăciune curată înseamnă a nu gândi nimic pământesc, mintea ta va fi răpită la cele cerești și va stărui înaintea lui Dumnezeu până ce El o va lumina. Rugăciunea este un lucru nevăzut. Este greu să-l faci pe celălalt să înțeleagă ce este ea.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare. Viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 32)