Copilul meu, ai răbdare, smerenie şi dragoste şi păzeşte-ţi limba, căci atunci când aceasta îl învinge pe om, i se face un rău incontestabil acestuia, măturându-i şi pe alţii din calea ei şi aruncându-i în adâncurile păcatului. Da, copilul meu, trebuie să-ţi păzeşti limba pentru ca inima să poată rămâne curată. Iar atunci când ea se menţine curată, Dumnezeu vine şi se sălăşluieşte în ea şi atunci ea devine templu al lui Dumnezeu. Sfinţii îngeri se bucură să se afle într-o astfel de inimă! Prin urmare, alungă gândurile murdare cu mânie şi rugăciune; rugăciunea este un foc care arde şi-i alungă pe demoni.

Fii atent la limba ta, dar mai întâi, la minte; să nu permiţi gândurilor rele să înceapă a vorbi cu tine. Să nu-i permiţi limbii să scoată cuvinte care l-ar putea răni pe fratele tău. Limba ta să rostească cuvinte pline de bună mireasmă, cuvinte de mângâiere, curaj şi nădejde. Limba omului este cea care-i dezvăluie inima, omul cel lăuntric.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 195)