Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător al tainei lui. Departe de ai săi, Sfântul Serafim de Sarov în toată viața sa cu rugăciune primea înștiințare de la ei.

Iubește-i încă și te roagă și pentru cei plecați de aici la Domnul. E un chip înalt al iubirii, ce n-așteaptă răsplată. Așa întotdeauna și mult s-a rugat Părintele Serghie Șevici, ca toți ceilalți mari băr­bați duhovnicești.

Cât privește pe cei vii, după cum am mai spus, numai prin rugăciune putem ajunge la iubirea lor lipsită de orice egoism, sădită în Dum­nezeu, lucrând prin El și pentru El, iar nu prin noi și pentru noi.

Pe scurt, Părintele Serghie spune că „rugăciu­nea e maică născătoare de multe odrasle ale iubirii”.

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, Editura Sophia, pp. 99-100)