Principala lucrare a omului este rugăciunea. Omul a fost zidit ca să-L laude pe Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care i se potriveşte. Numai aceasta explică esenţa sa duhovnicească. Numai ea îndreptăţeşte locul aparte pe care îl ocupă în cadrul zidirii. Omul a fost zidit ca să-L slăvească pe Dumnezeu şi să fie părtaş al dumnezeieştii Sale bunătăţi şi fericiri.

Fiind chip al lui Dumnezeu, însetează după El şi se străduieşte să se înalţe spre El. Prin rugăciune şi cântare de laudă omul simte bucurie. Duhul său se veseleşte şi inima lui saltă. Cu cât se roagă mai mult, cu atât sufletul său se goleşte de dorinţele lumeşti şi se umple de bunătăţi cereşti. Şi pe măsură ce se desparte de cele pământeşti şi de plăcerile vieţii, se umple de bucurie cerească. Cercarea şi experienţa ne încredinţează de adevărul acesta.

Lui Dumnezeu îi sunt bineplăcute acele rugăciuni care se aduc aşa cum se cuvine, adică având simţământul nedesăvârşirii şi al nevredniciei noastre. Ca să existe însă un asemenea simţământ, trebuie să ne lepădăm cu desăvârşire de eul nostru cel rău şi să împlinim poruncile lui Dumnezeu. Este nevoie de smerenie şi de lucrare duhovnicească fără încetare.

Încredinţaţi lui Dumnezeu toate grijile voastre. El vă poartă de grijă. Nu fiţi mici la suflet şi nu vă tulburaţi. Acela care cercetează adâncurile ascunse ale sufletului omenesc, cunoaşte şi dorinţele noastre şi are puterea să le împlinească aşa cum ştie El. Voi numai rugaţi-vă Lui şi nu vă pierdeţi curajul. Nu socotiţi că, deoarece dorinţa voastră este sfântă, aveţi dreptul să vă plângeţi atunci când rugăciunile voastre nu sunt ascultate. Dumnezeu vă împlineşte dorinţele într-un mod pe care nu-l cunoaşteţi. Aşadar, liniştiţi-vă şi chemaţi pe Domnul!

Rugăciunile şi cererile prin ele însele nu ne duc la desăvârşire, ci Domnul este Cel care ne desăvârşeşte. El vine şi Se sălăşluieşte înlăuntrul nostru când împlinim poruncile Lui. Şi una dintre primele porunci este ca în viaţa noastră să se facă nu voia noastră, ci voia lui Dumnezeu. Şi să se facă întocmai aşa cum se face în Cer de către îngeri, ca să putem şi noi să spunem: „Doamne, nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ!”. Aşadar, dacă nu-L avem pe Hristos înlăuntrul nostru, rugăciunile şi cererile noastre ne duc la înşelare.

(Sfântul Nectarie al Pentapolei, Învăţături, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2008, p.19-22)