Scurta rugăciune de pocăinţă: Doamne miluieşte! Presupune în cel ce o rosteşte o adâncă, limpede şi amănunţită conştiinţă a greşelilor sale, zdrobire a inimii şi străpungere, nădejde în milostivirea Domnului şi gândul de a se ţine, pe viitor departe de păcat. Rugăciunea este scurtă, dar sensul ei este însemnat şi cuprinzător.

Creştinismul trebuie să-l avem sădit în noi, în adâncul inimii, iar creştinul trebuie să facă totul după convingerea inimii; să rostească toate rugăciunile din inimă, liniştit, ferm, cu iubire.

(Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 317)