Cum ajungem noi prin rugăciune către cer? Rugându-ne și curățindu-ne astfel sufletul, făcând din sufletul nostru locaș al lui Dumnezeu, devenind și noi purtători de Dumnezeu, devenind și noi purtători de Hristos. În măsura în care Îi slujești lui Dumnezeu, Îl cunoști pe Dumnezeu, devii teognost și, dacă ești teognost, te uimești de Dumnezeu, cum spune Sfântul Isaac Sirul: Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cineva care nu se uimește de Dumnezeu. Când te uimești de Dumnezeu nu se poate să nu-L iubești pe El pentru bunătatea Lui, pentru înțelepciunea Lui, pentru dragostea Lui, pentru sfințenia Lui, pentru tot ce știi despre Dumnezeu, ca unul care îi slujești lui Dumnezeu, ca unul care ai primit descoperirea lui Dumnezeu, pentru că Hristos e ascuns în poruncile Lui. Cine împlinește poruncile Domnului Hristos, acela Îl cunoaște pe El și se bucură de Dânsul, se minunează de El. Minunându-te de Dumnezeu, nu se poate să nu-L iubești. Așa se realizează cerul cel de pe pământ! E ușor să spui, dar în viață nu-i așa de simplu să realizezi lucrurile acestea. Ele sunt, însă, realizabile. Să știți că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut!

(Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea, pelerinaj către cer, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 29-30)