Cu privire la ruşine: aducându-ţi aminte de rușinarea înaintea întregii lumi pe care o vor suferi păcătoşii la judeţul Domnului, întru nimic vei socoti ruşinea cea vremelnică, îndeobşte, pomenirea faptului că Dumnezeu este Pretutindenea-Fiitor şi Atotputernic opreşte inima de la această clătinare în care se străduiesc s-o aducă gândurile necredinţei, sprijinindu-se pe slava deşartă si pe nepotrivita dragoste faţă de trup. Grăit-a Sfântul Prooroc David: Mai înainte am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin. Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea; și încă și trupul meu se va sălăşlui spre nădejde (Ps. XV, 8-9).

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 18-19)