Să apărăm tot ceea ce poate fi mai curat pe lume: inocența copiilor noștri!

Puncte de vedere

Să apărăm tot ceea ce poate fi mai curat pe lume: inocența copiilor noștri!

Perspectiva introducerii pe cale oficială a orei de educaţie sexuală în programa şcolară este din ce în ce mai evidentă, să vedem şi care sunt efectele imediate ale acestor cursuri asupra comportamentului elevilor.

Cazul violului în grup din Vaslui a stârnit o serie de dezbateri privind cauzele care determină astfel de manifestări deviante în rândul tinerilor. Dacă unele voci susţin că violul este o consecinţă a lipsei orelor de educaţie sexuală din şcoli, altele afirmă, nici mai mult nici mai puţin, că dogmele moral-creştine fac din femeie o „ţintă” şi un „obiect sexual”, Biserica fiind acuzată că tratează femeia ca pe un obiect din casă, care trebuie să se supună întru totul bărbatului. Iată, aşadar, că nu societatea de consum, nu pornografia, nu aşa-numitele cursuri de educaţie sexuală din şcoli sunt cauzele care generează desfrâul şi violurile, ci, potrivit unora, Biserica! Şi pentru că perspectiva introducerii pe cale oficială a orei de educaţie sexuală în programa şcolară este din ce în ce mai evidentă, să vedem şi care sunt efectele imediate ale acestor cursuri asupra comportamentului elevilor.    

 

Viol după educaţie sexuală

Un caz cutremurător zguduia lumea întreagă, la sfârşitul anului trecut. Într-o şcoală din Ţara Galilor, un elev de 13 ani şi-a violat o colegă de clasă, imediat după încheierea cursului de educaţie sexuală, după agresiune copilul spunându-i victimei, cinic: „Poţi să pleci!”.

Conform anchetei desfăşurate de autorităţile şcolare şi poliţia galeză, la finalul cursurilor, după ultima oră, cea de educaţie sexuală, adolescentul şi-a întrebat colega dacă doreşte să facă sex. În ciuda împotrivirii acesteia, băiatul a dus-o pe fată într-o zonă retrasă, unde a violat-o. Drama fetei a fost descoperită de un consilier psihologic, care încerca să afle motivele nefericirii sale. Minorul violator a primit o pedeapsă modestă din partea instanţei, fiind internat într-o şcoală de reeducare şi obligat să informeze poliţia despre schimbarea domiciliului sau despre călătoriile în care intenţionează să plece.

În Danemarca, o campioană a educaţiei sexuale în şcoli, lucrurile stau la fel, „specialiştii” elaborând chiar şi un ghid metodologic, pe categorii de vârstă, care le explică profesorilor despre felul cum trebuie să le vorbească micuţilor despre sex, inclusiv despre relaţiile între persoanele de acelaşi sex. Iată câteva exemple:

„În timpul lecţiilor le povestim copiilor despre felurile sexualităţii, despre faptul că drepturile sexuale sunt egale pentru toți, că fiecare are dreptul să-şi trăiască viaţa aşa cum vrea el şi că orice gen de relaţii între doi adulţi sunt legale.”

„În clasa a cincea le explicăm copiilor cum se va schimba corpul lor, iar un an mai târziu le vom povesti despre prima experiență sexuală şi despre abilitățile interpersonale de care aceştia vor avea nevoie pentru o primă experienţă sexuală sigură. Noi le explicăm ce presupune să fie competenţi pentru a face sex cu cineva.”

„Prezervativele se împart în timpul lecţiei, pentru ca elevii să înțeleagă ce este acesta, având posibilitatea să-l aducă acasă şi să-l măsoare.”

 

În Danemarca, violurile au crescut cu 300% în urma educaţiei sexuale

Mai mult decât atât, Danemarca este pe cale să introducă studiul filmelor porno în şcolile publice, după cum scrie TheLocal.dk. Astfel, în luna martie, un profesor de sexologie de la Universitatea Aalborg din Danemarca făcea apel la şcoli să le arate elevilor filme porno, pentru ca aceştia să poată învăţa diferenţa dintre sexul din viaţa reală şi cel pe care îl văd în filmele de pe internet, acestea din urmă putându-le crea „aşteptări nerealiste”.

„În loc de educaţia sexuală plictisitoare, unde pui un prezervativ pe un castravete, aş vrea să ne educăm copiii să fie consumatori critici, observând filmele porno de la o anumită distanţă”, a explicat Christian Graugaard.

„Cred că putem învăţa ceva de aici  de exemplu, diferenţa dintre dragostea reală dintre doi oameni care fac sex şi orgiile din filmele porno americane”, a declarat un elev de clasa a IX-a.

Iată şi „roadele” orelor de educaţie sexuală din Danemarca: violurile au crescut cu 300%, bolile sexuale cu 250% (în cazul tinerilor sub 20 de ani), sarcinile în afara căsătoriei s-au dublat, la fel şi divorţurile, iar avorturile au crescut cu 500%. Doar două lucruri au scăzut: rata naşterilor şi vârsta medie a primului raport sexual.

 

Violul, o consecință a consumului de pornografie

După exemplul şcolilor daneze, şi în şcolile din România se doreşte introducerea educaţiei sexuale. Perspectiva este cu atât mai sumbră, cu cât, conform statisticilor, 19% dintre copiii români au fost expuşi la imagini online cu conţinut pornografic. Aşa cum arată biofizicianul Virgiliu Gheorghe, în cartea Pornografia, maladia secolului XXI, ponderea copiilor şi adolescenţilor care consumă pornografie este cu mult mai mare, deoarece 85% dintre copiii români au acces la internet în propria cameră:

„Deşi copiii nu sunt pregătiţi psihologic, hormonal şi organic pentru a înţelege ce înseamnă şi a trăi un act sexual, imaginile pornografice se vor înscrie în corpul amigdalian al creierului emoţional ca nişte tipare fără cuvinte. Astfel că, atunci când se vor maturiza, vor tinde să-şi însuşească acele atitudini şi comportamente sexuale care se înrudesc cu cele înscrise deja în memorie, deşi acestea sunt, cel mai probabil, deosebit de traumatizante. Aceasta dacă copiii nu ajung ei înşişi dependenţi de pornografie, fixându-şi prin masturbare comportamentele deviante predate de programul pornografic urmărit.”

 

În Australia, legalizarea pornografiei a crescut rata violurilor cu 250%

„Pornografia poate transforma în violator în serie sau în criminal un individ paşnic, cu nivel social şi intelectual ridicat. Observaţiile făcute în Australia au demonstrat că legalizarea pornografiei creşte rata violurilor cu peste 250%. Şi infracţionalitatea se măreşte cu până la 500% în zonele unde se dezvoltă afaceri care implică pornografia”, mai arată cercetătorul român.

În concluzie, perspectiva introducerii în programa şcolară din România a educaţiei sexuale ridică mari semne de întrebare în ceea ce priveşte consecinţele pe care această pedagogie a răului le va avea asupra psihicului copiilor noştri. Dacă astăzi o ţară întreagă se revoltă – pe bună dreptate! – de cruzimea violatorilor din Vaslui, ce se va întâmpla, oare, după ce şcolile vor da oficial startul orelor de iniţiere în perversitate şi desfrânare?! O întreagă generaţie de violatori va deveni „mândria” unui neam pentru care înaintaşii noştri au considerat că merită să-şi sacrifice viaţa!

Dacă nici măcar exemplul ţărilor în care educaţia sexuală şi consumul pornografiei au distrus inocenţa copiilor nu ne mai pune pe gânduri, atunci ne merităm soarta. Căci fără nevinovăţia şi puritatea îngerească a copiilor, viaţa noastră va deveni un adevărat coşmar. Copiii violatori de azi sunt inchizitorii noştri de mâine şi ei ne vor osândi pentru că le-am ucis inocenţa, condiţie esenţială pentru a intra în Împărăţia Cerească, aşa cum a spus Însuşi Mântuitorul: „Dacă nu veţi fi cum sunt copiii, nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 18, 3).

 

Obişnuinţa devine a doua natură

Încheiem cu vorbele Sfântului Grigorie Palama, mai actuale azi ca oricând, cu speranţa că neamul românesc se va întoarce către Dumnezeu, apărând tot ceea ce poate fi mai curat şi mai sfânt pe lume: puritatea copiilor.

„O minte care-L părăseşte pe Dumnezeu devine fie animalică, fie demonică, şi după ce se va fi ridicat împotriva legilor firii, râvneşte după ceea ce aparţine altora şi lăcomia ei nu-şi mai află împlinirea; un astfel de om se risipeşte în dorinţe trupeşti şi nici nu cunoaşte măsura plăcerilor. Vrea să fie respectat de toţi, dezonorându-se pe sine prin faptele sale, şi vrea ca toţi să-l flateze şi să fie de acord cu el şi cu părerile sale, iar atunci când nu reuşeşte (cum s-ar putea oare întâmpla aceasta?) se umple de o mânie nereprimată. Mânia şi furia împotriva celor deopotrivă cu el este precum cea a şarpelui. Iar cel ce a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu devine homicid şi i se aseamănă lui satan însuşi. Aici se pare că întunecarea minţii se leagă de căderea din comuniunea cu Dumnezeu şi de asemănarea cu cel rău, iar acest lucru are consecinţe cumplite pentru viaţa omului. Întrucât el a abdicat de la legile vieţii naturale, a ajuns la lăcomie, a ajuns să poftească ceea ce aparţine aproapelui său. Urmăreşte satisfacerea dorinţelor trupeşti, neavând vreo măsură în toate acestea, cade victima patimilor slavei deşarte şi a nedreptăţilor şi părerilor altora, se mânie şi se înfurie uşor atunci când este contrazis şi, în general, se aseamănă fiarelor şi diavolului. Toate aceste consecinţe sociale sunt rodul şi rezultatul întunecării minţii.”