Să avem grijă de sufletul tulburat al aproapelui!
Duhul omului tulburat sau mâhnit trebuie să ne sârguim a-l mângâia cu vorbe bune, izvorâte din iubire.
Cu aproapele nostru trebuie să ne purtăm prieteneşte, silindu-ne ca să nu-l întristăm nici măcar cu privirea. Când noi ne întoarcem de către un om sau îl întristăm, atunci parcă ni s-ar pune o piatră pe inimă. Duhul omului tulburat sau mâhnit trebuie să ne sârguim a-l mângâia cu vorbe bune, izvorâte din iubire. Pe fratele care a greşit, acoperă-l, cum învaţă Sfântul Isaac Sirul (cuv. 89): Întinde rasa ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l (căci şi Dumnezeu îţi acoperă ţie păcatele, în măsura în care ştii şi tu să acoperi păcatele aproapelui şi virtuţile tale – spune în Filocalie).
Noi toţi avem nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, cum cântă Biserica: Că de nu ar fi fost Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi întreg de vrăjmaşul, precum şi de ucigaşul de om?
(Arhimandrit Dosoftei Morariu, Sfântul Serafim de Sarov, 2002, p. 384)
În Biserică nu există deznădejde
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro