„Cărarea îngustă spre gloria divină este presărată cu durere”. Bucuriile și satisfacțiile pe care astăzi le au numai unii, mâine le vor avea toți cei ai lui Hristos, mai ales acele inimi zdrobite. Nu este drept să te vezi singur vreodată. Mereu este Cineva mărinimos și puternic Care te ajută. Este Dumnezeul inimii tale dăruite. Da, acesta este miracolul în care lumea nu mai crede.

Acel mult timp de luptă al vieții care a mai rămas nu mai este mult pentru o inimă plină de nădejde.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori catre fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 120)