Nu este destul să lupți doar împotriva păcatelor mari, a celor grave, ci chiar și împotriva celor mai mici gânduri necurate. Un singur gând greșit va roade ca un vierme mintea omului și sufletul se va strica pe nesimțite.

Cel care se plânge de slăbiciune, susținând că puterea satanei este mai mare și-l stăpânește pe om definitiv, acela Îl face pe Dumnezeu nedrept. Un suflet care se străduiește capătă cu siguranță putere de sus; cel care luptă cu răul îl va învinge cu ajutorul harului. „Ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință”. El va duce lupta pentru cel care Îl strigă neîncetat și El îl va învinge pe satana, pentru rugăciunile celui ce se zbate și plânge pentru păcatele sale, de care vrea să scape.

(Pocăința sau întoarcerea la Dumnezeu, Extrase din Omiliile duhovniceșt ale Sfântului Macarie Egipteanul, Editura Bizantină, București, 2011; p. 18)