Mai întâi trebuie să căutăm Împărăţia Cerurilor şi aceasta să fie grija noastră, şi toate celelalte ni se vor adăuga (Matei 6, 33; Luca 12, 13). Dacă omul uită de aceasta în viaţa de acum, pierde timpul şi se iroseşte. Dacă nu uită şi se pregăteşte pentru cealaltă viaţă, viaţa aceasta are sens. Atunci când omul se gândeşte la cealaltă viaţă, toate se schimbă. Iar când se gândeşte numai cum să se aranjeze mai bine aici, atunci este chinuit, se oboseşte şi se osândeşte.

Să nu vă prindă neliniştea şi mania de a spune: „Acum trebuie să facem aceasta, după aceea cealaltă”, fiindcă în starea aceasta vă va afla Harmaghedonul (Apocalipsa 16,16). Neliniştea de a face multe este ea singură un lucru diavolesc. Răsuciţi butonul la Hristos, fiindcă altminteri veţi trăi, chipurile, lângă Hristos, însă înlăuntrul vostru va exista doar cugetare lumească, şi mă tem să nu păţiţi ca fecioarele cele nebune.

Fecioarele cele înţelepte (Matei 25, 1-13) nu aveau numai bunătate, ci aveau şi grija cea bună; aveau trezvie, nu erau nepăsătoare. Însă fecioarele cele nebune erau nepăsătoare şi nu aveau trezvie. De aceea a zis Domnul: „Privegheaţi” (Matei 25, 13). Erau fecioare, dar nebune. Iar dacă una este nebună din naştere, binecuvântarea lui Dumnezeu este cu ea. Va merge în cealaltă viaţă fără examene, însă una care are minte şi trăieşte nebuneşte, va fi fără răspuns în Ziua Judecăţii.

Vedeţi şi în cazul Martei şi Mariei din Evanghelie, cum grija a făcut-o pe Marta să se poarte într-un fel oarecum obraznic? Se vede că la început şi Maria o ajutase, dar când a văzut că nu mai termină cu pregătirile, a lăsat-o şi a plecat: „Ce, voi pierde eu pe Hristosul meu pentru salate şi prăjituri?”, s-a gândit ea. Ca şi cum Hristos ar fi venit să mănânce salatele şi mâncărurile Martei. Şi atunci Marta s-a necăjit şi a zis: „Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? (Luca 10, 40).

Să luăm aminte să nu păţim şi noi ca Marta. Să ne rugăm sa ne facem bune „Marii”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 209-210)