Să nu accepţi vreo imagine, căci ea va deveni un idol la care să te închini. O minte rătăcitoare este o pasăre neruşinată care zugrăveşte imaginile cele mai groteşti: intră în adâncul conştiinţei aproapelui şi îi înfăţişează lucrurile sale tainice şi ascunse.

Să distrugi imediat imaginea cu rugăciunea, de îndată ce începe să se contureze. Cu cât întârzii mai mult, cu atât vei trudi şi vei suferi mai târziu.

Fiecare dintre noi trebuie să fie atent cu sine, cu lucrul său şi, mai ales, cu inima sa – să vadă dacă are aducerea aminte de Dumnezeu, a morţii, iadului, cerului şi orice altă amintire divină benefică. Faptul că nu avem mângâiere duhovnicească se datorează visării noastre, lipsei de introspecţie dimpreună cu aducerea aminte de Dumnezeu. Să dai lucrare duhovnicească minţii tale şi nu-i permite să vagabondeze pretutindeni.

Nevoiţi-vă puţin să păstraţi tăcerea, nu vorbiţi când nu e cazul, rugaţi-vă mereu; învinuiţi-vă lăuntric, nu vă justificaţi. În concluzie, fără a ne constrânge şi a ne nevoi, nimic duhovnicesc nu poate fi realizat.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 265-266)