Să ne cercetăm pe noi înșine unde suntem cu preocuparea de îmbunătățire sufletească a noastră, cu preocuparea de a înainta în viața duhovnicească pe temeiul cuvintelor din Sfânta Scriptură, înlăturând cele rele din gând, ca să le putem înlătura din viață, și încurajând cele bune bune din gând, ca să le avem și în viață.

Apoi, să fim cu grijă să împlinim toată dreptatea prisoselnică, o dreptate interioară, să nu fie o discrepanță, adică o nepotrivire între ceea ce avem înăutru și ceea ce arătăm în afară, să fim cu grijă să înmulțim binele pentru mărirea lui Dumnezeu. La început, când Domnul Hristos S-a născut în această lume, îngerii au cântat: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire; când Domnul Hristos s-a rugat Tatălui ceresc în Grădina Ghetsimani a zis: Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ, lucrul pe care mi l-ai dat să-l fac, l-am făcut. Sfântul Apostol Pavel are în vedere în Epistola I către Corinteni: Ori de mâncați, ori de beți ori altceva de faceți, toate spre mărirea lui Dumnezeu să le faceți. Și Sfântul Apostol Petru în Epistola sa sobornicească scrie: Cel ce slujește să slujească ca din puterea lui Dumnezeu, cel ce vorbește să vorbească ca din cuvintele lui Dumnezeu, ca-n toate Dumnezeu să se preamărească.

Să avem în vedere lucrurile acestea și, dacă le avem în vedere, avem și niște semne după care să cunoaștem înaintarea în viața duhovnicească.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătățire sufletească, Editura Agaton, p. 52)