Când vei voi să faci început lucră­rii celei bune, întâi gătește-te către ispitele ce vor să vină spre tine; căci este în obiceiul vrăj­mașului ca, atunci când vede pe cineva ce cu fierbinte credință începe viața cea bună, să-l întâmpine pe el cu înfricoșate feluri de ispi­te, ca, de aici speriindu-se, din cea bună înainte-voire să se depărteze. Dar Dumnezeu îngăduie să fii ispitit astfel ca prin stăruință să bați la ușa Lui, și prin frica celor necăjicioase să se semene pomenirea Lui în cugetul tău; și așa apropiindu-te de El prin rugăciuni, inima ta să se sfințească cu cea de-a puru­rea pomenire a Lui; și, rugându-te Tu, El va auzi, și vei înțelege că Dumnezeu este Cel ce te scoate pe tine; și vei simți pe Cel ce te-a plăsmuit pe tine că te întărește și te păzește. Că acoperământul și Pronia lui Dumnezeu înconjoară pe toți oamenii, dar nu se vede decât de cei ce s-au curățit pe eiși de păcat și fără curmare întru Dumnezeu au cugetarea; iar Pronia și ajutorul lui Dumnezeu se arată mai vârtos acestora atunci când vor intra în ispită mare pentru adevăr; și atunci lucrător foarte îl vor simți pe acesta [ajutorul] cu sim­țirea minții. (Sfântul Isaac Sirul)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 154-155)