Iubirea nu este o iubire de schimb. Dacă eu te iubesc, tu mă iubești. Păcătoșii același lucru îl fac. Pentru a dobândi adevărata iubire, arunci, dai afară „eul” tău. Negi „eul” tău ca prin această negare să dobândești, să simți și să trăiești omul adevărat. Te eliberezi astfel și te echilibrezi.

De aceea și Sfântul Evanghelist Ioan vorbește despre iubire ca o lucrare, ca o energie care te duce la descoperirea celuilalt și a lui Dumnezeu. Acela, Dumnezeu, este Cel care îți arată fața Lui, îți descoperă Persoana Lui, El fiind iubire. Acestă lecție simplă, să-l primim, să-l receptăm și să-l acceptăm pe celălalt așa cum este el în viața de zi cu zi, în viața Bisericii, în mănăstiri, în familii, în comunități, este cea care zidește și cea care întemeiază relațiile sociale, dar și ale Bisericii.

(Extras din Conferința Monahismul ortodox – Un dar pentru lume, susținută de Părintele Arhimandrit Elisei, starețul Mănăstirii Simonos-Petra, Iași, 11 octombrie 2015)