Nu simți Cerul pentru că nu-L slavoslovești pe Dumnezeu. Când omul se mișcă în spațiul doxologiei, se bucură de toate. Sunt oameni din lume care ne vor judeca pe noi, monahii. Să vedeți beduinii cât de greu o duc, și totuși Îi mulțumesc lui Dumnezeu și sunt bucuroși. Grâul nu-l curăță, ca să aleagă piatra, ci îl macină așa cum este, și pâinea lor este plină de piatră. Iar alimentele lor se vede că nu au substanțele hrănitoare necesare, calciu etc. și de aceea dinții li se strică de tot. Și vezi beduini cu câte un singur dinte, dar bucurându-se de parcă ar fi dintele de mărgăritar. Iar la noi, îi lipsește unuia un dinte și se simte complexat.

Toate acestea pe care le auziți să vă facă să vă mișcați mereu în spațiul doxologiei, să-L slăviți zi și noapte pe Dumnezeu pentru binefacerile Lui.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 146)