Să lăsăm ființa noastră să-i spună spontan lui Dumnezeu ce o doare
„Când îți moare mama sau un apropiat de al tău, nu cauți o carte să înveți să plângi. Din cauza durerii, cuvintele îți vin spontan în suflet. La fel, în rugăciune, trebuie să lăsăm ființa noastră să-i spună spontan lui Dumnezeu ce o doare.”
Ieronim, Bătrânul din Eghina, zicea despre rugăciune: „Mulți nu suportă să treacă un scurt moment fără rugăciune și suferă pentru acesta: orele în care doresc să se roage și nu pot li se pare un martiriu”. Și repeta, de asemenea: „Când îți moare mama sau un apropiat de al tău, nu cauți o carte să înveți să plângi. Din cauza durerii, cuvintele îți vin spontan în suflet. La fel, în rugăciune, trebuie să lăsăm ființa noastră să-i spună spontan lui Dumnezeu ce o doare”.
(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 43)