De aceea, dacă te simţi înclinat să scrii articole asemănătoare, fă-o cu tot dinadinsul. Ai pomenit de un lucru important: marele folos al citării din operele Părinţilor. Aici aş mai adăuga: marele folos al citării unor întâmplări din viaţa lor, atunci când e cazul. Dar, cu deosebire în zilele noastre, isteţii „teologi” au capacitatea de a-i cita pe Părinţi şi să-i răstălmăcească spre sminteala credincioşilor. Însă ceea ce au făcut Părinţii este adesea aşa de limpede şi neechivoc încât nu se poate răstălmăci. Spre exemplu: se vorbeşte mult în zilele noastre despre înţelegerea celor „Şapte Sinoade Ecumenice”, cât de obligatorii sunt, dacă sunt valabile pentru toţi creştinii ortodocşii şi dacă sunt ultima autoritate în Biserică, etc. - şi apoi începi să-ţi aminteşti că ortodocşii au avut şi un al „Optulea Sinod Ecumenic” – deoarece toţi reprezentanţii Patriarhatelor au semnat convenţia Sinodului de la Florenţa.

Cu toate acestea, din pricina unui singur episcop, Sfântul Marcu al Efesului, care s-a împotrivit întregului Sinod ţinând mai mult la adevăr decât la niscaiva „interese bisericeşti”, respingând hotărârea (unirea cu Roma) din cauză că era în contradicţie cu tradiţia ortodoxă, întreaga Biserică Ortodoxă a respins-o. Chiar şi astăzi, susţinătorii uniaţiei (unirii cu Roma), vor fi având multe şi subtile argumente, dar noi ne vom împotrivi nu numai cu argumente şi citate din Părinţi, ci chiar cu exemplul Sfântului Marcu al Efesului.

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, pp. 88-89)