Să luăm Postul în serios!

Cuvinte duhovnicești

Să luăm Postul în serios!

Este pur și simplu incredibil cât de aglomerată este mintea noastră cu tot felul de griji și interese, frământări și sentimente, și cât de puțin controlăm această aglomerare.

Să luăm Postul în serios înseamnă să-l considerăm mai întâi de toate la cel mai adânc nivel posibil ca o întrebare duhovnicească ce are nevoie de un răspuns, de o hotărâre, de un plan, de un efort continuu. Din această cauză, după cum știm, săptămânile destinate pregătirii pentru Postul Mare erau stabilite de Biserică. Aceasta este vremea răspunsului, a hotărârii și a planului.

Iar aici, cel mai bun și mai ușor drum este acela de a urma călăuzirea Bisericii, prin meditația asupra celor cinci teme evanghelice oferite nouă în cele cinci Duminici ale perioadei de dinaintea Postului: aceea a dorinței (Zaheu), a smereniei (Vameșul și Fariseul), a întoarcerii din exil (Fiul risipitor), a judecății (Înfricoșătoarea Judecată) și a iertării (Izgonirea lui Adam din Rai). Aceste pericope nu sunt făcute numai pentru a le asculta în biserică; ideea este că ele trebuie să fie „luate acasă”, pentru a medita asupra lor în lumina vieții mele, a situației mele familiale, a obligațiilor mele profesionale, a preocupărilor mele pentru lucrurile materiale, a relației mele cu semenii lângă care trăiesc.

Dacă la această meditație se adaugă rugăciunea acestei perioade de dinainte de Post: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață...” și Psalmul 136„La râul Babilonului...” – începem să înțelegem ce „înseamnă” să simți împreună cu Biserica cum o perioadă liturgică colorează existența zilnică.

Este de asemenea timpul potrivit pentru a citi o carte religioasă. Scopul acestei citiri nu este numai acela de a ne îmbogăți cunoștințele despre religie; ci, în primul rând, de a ne curați mintea de toate cele de care e plină de obicei. Este pur și simplu incredibil cât de aglomerată este mintea noastră cu tot felul de griji și interese, frământări și sentimente, și cât de puțin controlăm această aglomerare. Prin citirea unei cărți religioase, prin concentrarea atenției asupra a ceva total diferit de cuprinsul obișnuit al gândirii noastre, se crează prin sine o altă atmosferă mentală și duhovnicească.

(Preotul Alexander SchmemannPostul cel Mare, Editura Univers enciclopedic, București, 1995, pp. 96-97)

Citește despre: