Să băgăm de seamă prăpăstiile și să nu ne apropiem de ele. Va fi dovadă de înțelepciune a fugi nu numai de păcat, dar și de ceea ce, părând neînsemnat, ne ademenește spre greșeli. De pildă, râsul, vorbele necugetate, nu sunt ținute drept păcate grele și totuși din râs ies vorbele rușinoase, și din vorbele rușinoase faptele încă și mai rușinoase.

Așa că, de vreți să apucați pe o cale înțeleaptă, feriți-vă nu numai de vorbele rușinoase, de faptele rușinoase, de lovituri, de răniri, de ucideri, ci încă și de râsul necuvenit și vorbele necugetate, pentru că acestea rădăcini sunt relelor mai mari care vin după aceea.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002, p. 24)