Omul care este închis pentru ucidere este cuprins de supărare, mai ales în ziua când este luat din închisoare și dus la judecată. Iar la sfârșitul procesului, când se ridică pentru ca să audă hotărârea de condamnare, el împietrește de frică și se aseamănă unui mort. La fel este și cu sufletul, atunci când săvârșește păcate în această lume, suferă și se mâhnește. Și cu atât mai mult va suferi și se va teme atunci când va fi luat din această lume și dus dinaintea înfricoșătorului tron de judecată al Domnului, unde va da socoteală pentru faptele sale. Din această pricină se teme și tremură atunci când vede că se apropie ceasul să plece din trupul său. În cealaltă viață, fiecare păcat pe care l-a săvârșit va ieși la iveală și îl va osândi fără milă.

Să ne îngrijim, așadar, de sufletul nostru nemuritor, să căutăm mai degrabă cele cerești, decât cele pământești, cele nestricăcioase, decât cele stricăcioase, de care să dea Domnul nostru Iisus Hristos să ne învrednicim cu toții.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 221)