Învățătură a lui Varlaam, către Iosaf, dar mai ales către noi.

Ascultați, fraților și fiilor, ce ni se cade a face după Botez. Să ne lepădăm de tot păcatul și de toată patima și să punem faptele cele bune la temelia credinței, căci credința, fără de fapte, moartă este. Asemenea și faptele fără de credință moarte sunt. Despre aceasta ne învață încă și Pavel Apostolul: „Cu Duhul să umblați și poftele trupului să nu le faceți. Acestea sunt desfrânarea și toată necurăția și celelalte fapte rele: luarea de mită, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, sfada, iuțimea, mânia, cearta, erezia, iubirea de argint, clevetirea, beția, mândria și cele asemenea acestora. Căci cei ce fac acestea nu moștenesc Împărăția lui Dumnezeu. Că rodul Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelung-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețile, înfrânarea, sfințirea sufletului și a trupului, smerenia, sfărâmarea inimii, milostenia, nerăutatea, iubirea de oameni, privegherea, pocăința cea curățitoare de toate păcatele cele făcute mai înainte, lacrimile cu pocăință și tânguirea pentru ale sale păcate”.

Că prin aceste fapte bune proslăvim pe Părintele nostru care este în Ceruri. Că zice: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă pe voi și vă rugați pentru cei ce vă asupresc pe voi , faceți bine celor ce vă urăsc pe voi, ca să fiți fiii Tatălui vostru Care este în ceruri. Că El răsare Soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Nu osândiți, dar, ca să nu fiți osândiți, iertați și se va ierta vouă. Și nu vă faceți comori pe pământ, unde rugina le strică și furii le sapă și le fură, ci faceți-vă comoară în ceruri, unde nici molia, nici rugina nu o strică și unde furii nu o sapă, nici n-o fură. Că unde vor fi comorile voastre, acolo vor fi și inimile voastre. Nu vă îngrijiți cu inimile voastre ce veți mânca sau ce veți bea, nici cu trupul cu ce vă veți îmbrăca, că știe Tatăl vostru, Care este în ceruri, că vă trebuie toate acestea. Că Cel ce ne-a dăruit sufletul și trupul ne va da tuturor hrană și haină. Cel ce hrănește păsările cerului și florile câmpului atât le înfrumusețează, cu atât mai mult pe voi! Căutați, dar, mai întâi, împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și acestea toate se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți pentru ziua cea de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Deci, toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi să le faceți lor. Să intrați pe poarta cea strâmtă în Împărăția Cerurilor. Că largă și desfătată este calea ce duce la pierzare și mulți sunt cei ce umblă pe ea. Și strâmtă este poarta și îngustă calea, care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află pe ea. Nu tot omul cel ce-mi zice Mie „Doamne, Doamne” va intra în Împărăția Cerurilor, ci cela ce face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubește pe tatăl său ori pe mama sa, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Și cela ce nu-și ia crucea sa și nu vine în urma Mea nu este vrednic de Mine”.

Iată, acestea și altele asemenea cu acestea, a poruncit Mântuitorul Apostolilor ca să-i învețe pe credincioși. Și acestea toate se cade nouă a le păzi, dacă dorim să câștigăm desăvârșirea și să ne învrednicim, după dreptate, de cununile cele nestricăcioase. Pe care fie ca Dumnezeu, dreptul Judecător, să le dăruiască tuturor celor ce iubesc arătarea Lui. (Sfântul Mucenic Varlaam)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 252-253)