Un om care stă într-un loc înalt și respiră aer curat e mai plin de voioșie și de putere decât cineva care stă jos, în întuneric, respirând posomorât aer stătut. La fel, omul care, datorită speranței sale față de promisiunile Duhului, muncește cu credință neclintită primește mare mângâiere, bucurie, încurajare și e mai sfințit de către Duh decât omul care cu remușcări, tristețe, amărăciune și nemulțumire în inimă muncește doar pentru el, fără mângâierea de a ajunge în portul speranței. (Sfântul Isaac Sirul)