Să ne uităm mai senin la păcatele celorlalţi, pentru că păcatul întotdeauna aduce foarte multă durere. Să ne gândim la durerea din inima celuilalt, la suferinţa lui. Să ne gândim că oricine are o patimă, o vede şi îi este ruşine de ea, şi-l doare, şi plânge. Şi gândindu-ne astfel, să ne rugăm pentru el ca Dumnezeu să-l izbăvească şi să luăm seama la noi înşine, ca nu cumva şi noi să cădem în aceeaşi ispită. Că aşa ne zice Apostolul Pavel, că, dacă nu suntem atenţi la noi înşine şi vedem păcatul celorlalţi, putem cădea oricând în el.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, p. 90)