Uciderea nu poate fi numai fizică, ci și în cuget, iar ucidere în cuget săvârșim adeseori, dacă nu ne lepădăm de astfel de gânduri și fapte față de ceilalți, aici, pe pământ, și adesea dorim moartea cuiva (din pricina vreunei nedreptăți); și aceasta se socotește înaintea lui Dumnezeu ca o faptă rea săvârșită. De aceea, nouă, creștinilor, nu ne este îngăduit să cugetăm rău despre nimeni.

Unul dintre Sfinții Părinți spune: „Dacă dorim să săvârșim ceva bun în viața aceasta și nu avem putință să împlinim din pricina împrejurărilor, înaintea lui Dumnezeu și aceasta se socotește ca o faptă bună săvârșită”.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 168)