„lată acum vreme potrivită, a zis Apostolul, iată acum ziua mântuirii” (II Corinteni 6, 2). Acesta este veacul pocăinței, acela al răsplătirii. Acesta al lucrării, acela al dării de plată. Acesta al răbdării, acela al mângâierii. Acum Dumnezeu este ajutător celor ce se întorc din calea cea rea, iar atunci va fi înfricoșător și neschimbat, întrebător nu numai despre fapte și cuvinte, ci și despre gânduri. Acum îndelunga-răbdare să-I primim, iar atunci când vom învia îi vom cunoaște dreapta judecată. Unii în osânda veșnică, iar alții în viața cea veșnică și fiecare va lua după faptele sale.

Oare pentru ce întârziem a asculta pe Hristos, Care ne-a chemat la cereasca Lui Împărăție? Oare nu suntem treji? Oare nu suntem chemați la păzirea Evangheliei în viața noastră cea obișnuită? Oare nu vedem cu ochii ziua Domnului cea înfricoșătoare, întru care cei ce vor sta de-a dreapta Domnului pentru faptele lor vor lua Împărăția Cerului, iar cei ce vor sta de-a stânga pentru lipsa faptelor bune vor fi aruncați în gheena focului și în focul cel veșnic? Acolo va fi plâns și scrâșnirea dinților. Însă noi zicem că dorim Împărăția cerească, dar cu ce s-ar putea să o câștigăm nu ne îngrijim. Ci încă nicio durere nu vrem să primim și nici o osteneală nu ne dăm pentru poruncile lui Dumnezeu, iar răsplata cerească pentru nevoințe o socotim ca fiind o închipuire a minții noastre.

Pentru că cine dormind sau stând în vremea semănatului își va umple sânul său de spice în vremea secerișului? Cine culege via cea nesădită și nelucrată de el? Roadele sunt, adică, ale cui sunt și ostenelile. Cinstirile și cununile sunt ale acelora care au biruit. Cine oare va încununa pe cel ce nu s-a luptat cu potrivnicul? Și încă nu numai a birui se cade, ci și a se lupta după lege, precum a zis Pavel, adică să nu lăsăm ceva din cele poruncite nouă, ci să le împlinim precum ni s-a poruncit. Că fericită este sluga aceea, zice Domnul, pe care venind stăpânul său o va găsi făcând nu precum s-ar întâmpla, ci așa precum i s-a poruncit. Dumnezeului nostru, slavă!

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 318)