A doua rânduială de care vreau să amintesc este că un monah nu acceptă, nu primește și nu se bucură să i se aducă laudă. El consideră că tot ce are bun este de la Dumnezeu, pentru care el nu merită să fie lăudat. Iar la sfârșit, dacă cineva vrea să vorbească despre el, monahul dorește să se vorbească despre slăbiciunile, neputințele, greșelile, răutățile, păcatele lui. (Înaltpreasfințitul Justinian Chira)

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 7)