Să nu ne lăsăm biruiți de mânie!
Şi ceea ce îţi întărâtă pofta şi te îndeamnă la rău când eşti mânios, lasă să treacă timp şi să nu faci până ce te vei linişti, să cercetezi cu deamănuntul pricina, de este cu cuviinţă să se facă, şi nu-ţi vine din aceasta vreo pagubă sufletească sau trupească; fiindcă mulţi au făcut fapte în mânia lor, de care s-au căit mai pe urmă.
Despre aceasta se vede în „Lavsaicon”. Cineva l-a întrebat pe Ava Isaia: pentru care pricină se temeau de el atât de mult dracii? Iar el a răspuns: Din ceasul ce m-am făcut călugăr; nu am lăsat ca să iasă din gura mea mânie, ci o închideam înlăuntru. Şi iarăşi Ava Agaton zicea: Niciodată n-am lăsat să apună soarele în urâciunea fratelui, ci puneam mătanie şi risipeam cearta. Aşa fă şi tu, ca să te izbăveşti de mânie, şi să nu te stăpâneşti de ea, încât să te mânii pentru cea mai mică pricină.
(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, p. 100)
„Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, de veșnicie”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
