Fii foarte atent când te găsești în biserică să nu vorbești cu cineva; și când cânți, nu te strădui să înalți glas frumos din slavă deșartă, spre plăcerea oamenilor.

Oare este mare păcat acest lucru?

Trebuie să știi, fiule, că deasupra oamenilor în biserică se află mulțime de îngeri, care cântă împreună în chip nevăzut. Când vreun credincios începe să glumească sau să vorbească cu alții despre cele trupești, îngerii care îl văd, lasă cântarea și se întristează amar pentru starea lui, zicând: „O, în ce grea ticăloșie a căzut sufletul acestui om! Cu câtă nesimțire stă el în biserică fără frică de Dumnezeu și fără de rușine. Dumnezeu i-a făcut urechile ca să le umple de rugăciune smerită și evlavioasă, iar el le umple de râs și de bârfă!”.

Aceste cuvinte m-au umplut de spaimă, și de atunci intru în biserică cu mai multă evlavie. Îmi aduc aminte de cele ce mi-a spus cuviosul, iar dacă vreodată uit și spun vreun cuvânt, mă gândesc cu teamă și mă rușinez de îngerii lui Dumnezeu.

(Un episcop ascet, Viața și învâțăturile Sfântului Ierarh Nifon, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 37)