Să rămânem blânzi şi liniştiţi faţă de toate cele ce ni se întâmplă fără voia noastră, darnici cu săracii, primitori de străini, gata de ajutor, după putere, faţă de cei ce au trebuinţă de ocrotire.

De un suflet şi de un gând cu prietenii, apropiaţi celor cunoscuţi, la îndemâna celor mai smeriţi, împreună pătimitori şi de oameni iubitori cu cei bolnavi, îndelung răbdători cu cei ce se mânie, iertători ai celor ce greşesc, mângâietori celor întristaţi.

Și, ca să spun simplu, să ne facem tuturor toate pentru frica de Dumnezeu şi pentru ameninţarea viitoarei judecăţi aşteptate a lui Hristos.

Căci fără cele înşirate nu poate avea nimeni nădejde de mântuire.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea întâi, Ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 45)