Înțelepciunea popoarelor de mult a înțeles că între prostie și credință e o prăpastie.

Proverbul german: Dumnezeu ajută pe marinar la vreme de furtună, dar timonierul trebuie să fie la cârmă.

Proverbul englez: Dumnezeu dă mâini, dar nu construiește poduri.

Proverbul danez: Dumnezeu hrănește păsările care dau din aripi.

Proverbul ceh: Cel căruia Dumnezeu i-a descoperit locul unde se află o comoară trebuie s-o scoată singur din locul acela.

Proverbul basc: Bunul Dumnezeu e bun, dar nu-i prost.

Ioana d'Arc: Să trudim, Dumnezeu va trudi.

Dacă ni se cere imposibilul și să ne îndumnezeim, înseamnă că ni se cere să facem și minuni, la rândul nostru: să prefacem apa de rând în vin ales; sărăcia pământului în belșug; scaieții, ciulinii și pălămida în roade și trandafiri; meschinăria în mărinimie, neîncrederea în voioșie; nepăsarea în bunătate samarineană; fățărnicia și legalismul în dragoste și flacără; cârciuma în castel și bordeiul în salon. Prin purtările și prin strădaniile noastre.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, pp. 358-359)