Înfăptuind, păstrează, omule! Adică, rugându-te cu atenție, păzește-te cu mare băgare de seamă, ca să te rogi în psalmi și rugăciuni cu frică, bucurie, sârguință fierbinte și închinăciune adâncă icoanei dumnezeiești.

Fiindcă în Pslami găsești și învățătură, și rugăciune. Nu pronunța numai cu vârful limbii, dar roagă-te din toată inima; unește împreună și trupul, și sufletul, și mintea. Dacă cineva s-a trudit fără înțelepciune, adică fără să fie atent la sine însuși, acela nu va avea răsplată de la Dumnezeu, ba chiar Îl și va mânia.

După cum este cu neputință să umpli cu apă un vas spart, așa și acela care se roagă fără atenție, nu va primi răsplată. Se cere, nu pur și simplu să pronunți psalmul sau rugăciunea ca și cum ai îndeplini o lecție obișnuită, dar cu psalmi și rugăciune trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu din toată inima și în permanență cu umilință sufletească, cu gând curat.

(Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamț, Crinii țarinei sau Flori preafrumoase adunate pe scurt din Dumnezeiasca Scriptură, Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova, Orhei, 1995, p. 39)