Atât de mare și nesfârșită este comoara care ne-a lăsat-o stăpânul nostru în prea curatele Taine, adică în această prea sfântă Pâine, încât nu poate limba omenească sau îngerească să spună deplin darul ei. Pentru aceasta între celelalte numiri se zice cu cuviinţă Euharistia, adică bun dar; căci din câte daruri a dat Dumnezeu omului, nu este altul mai bun decât acesta, în care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii lui Dumnezeu, şi prin acesta dobândim tot binele. Deci, fiindcă darul acestei Taine este atât de mult şi negrăit încât se folosesc toţi cei bolnavi şi se vindecă, să luăm dar şi noi cu credinţă, când avem vreun necaz, ca să dobândim tămăduirea lui şi izbăvirea, după David: „Gătit-ai înaintea mea masă, împotriva celor ce mă necăjesc adică la această masă care i-a arătat-o Dumnezeu se găsea mâncare, care este această Taină, şi cine o va gusta este ajutat mult în toate greutăţile şi necazurile ce se întâmplă în viaţa aceasta. Aceasta este Pâinea care întăreşte inimile noastre. Aceasta a facut pe sfinţii Mucenici şi Cuvioşi, de au răbdat atâtea necazuri bucurându-se. Aleargă şi tu la această sfinţită Masă, când ai vreun necaz sau împotrivire, ca să te ajuţi împotriva celor ce necăjesc.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 192)