Sărbătoarea Sfântului Iosif cel Milostiv, la Iași: „L-a primit pe Domnul Hristos în casa sufletului său”

Arhiepiscopia Iaşilor

Sărbătoarea Sfântului Iosif cel Milostiv, la Iași: „L-a primit pe Domnul Hristos în casa sufletului său”

Sfântul Ierarh Iosif Naniescu, cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, a fost cinstit duminica aceasta, 26 ianuarie, de către un numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi, la Catedrala Mitropolitană din Iași, lăcașul pe care l-a reclădit și în care se află, lângă baldachinul Sfintei Parascheva, racla cu cinstitele sale moaște. Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și cu Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. 

Sute de oameni l-au cinstit în această dimineață, la Catedrala Mitropolitană din Iași, pe Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, cel de-al doilea ctitor al sfântului lăcaș și vrednic păstor al Moldovei, mult milostiv și blând părinte al celor aflați în diferite nevoi. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de trei ierarhi ai Bisericii noastre, dimpreună cu un numeros sobor de preoți și diaconi de pe ambele maluri ale Prutului.

Predica de după citirea Sfintei Evanghelii a fost ținută de Episcopul Basarabiei de Sud, care a evocat în câteva rânduri viața și activitatea Mitropolitului Iosif Naniescu:

Sfântul Iosif a fost tot timpul cu inima la Dumnezeu, a fost aproape de cei în suferință, a fost aproape de cei săraci și nevoiași, și în același timp, un părinte și un păstor al slujitorilor Sfintelor Altare, al monahilor, al credincioșilor, dăruindu-se pe sine și conștientizând că slujirea la Dumnezeu presupune renunțarea la tine și asumarea purtării Crucii, așa cum ar trebui să o facem fiecare dintre noi. În anul 2017, după ce aici s-au întâmplat mai multe minuni, iar credincioșii din Iași și nu numai veneau la mormântul Sfântului Ierarh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, a aprobat canonizarea Sfântului Iosif cel Milostiv, iar în 2018, de ziua Bunei Vestiri, cu toții ne-am bucurat să fim prezenți la proclamarea canonizării Sfântului Iosif. Să-l chemăm în rugăciunile noastre, să-l rugăm să ocrotească țara noastră, să ne dăruiască și nouă înțelepciune, putere, ca pe toate să le facem cu dragoste și cu dorința ca să fie slăvit Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să-l rugăm pe Sfântul Iosif să ne ajute și pe noi să fim mărturisitori ai dreptei credințe și împlinitori ai poruncilor Domnului, să avem dragoste față de toți semenii noștri să avem mai multă atenție cei care au nevoie de un cuvânt din partea noastră, de ajutorul și povățuirea noastră. Să-l rugăm pe Sfântul Iosif să ducă rugăciunile noastre la Tronul Preasfintei Treimi și să ne ajute ca în lumea în care trăim să fim mai buni și pe toate să le facem ca să fie slăvit Dumnezeu.

După momentul Vohodului Mare, părintele arhidiacon Paul Alexandru Dolhascanu, slujitor la Catedrala Mitropolitană, a fost hirotonit întru preot de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, pe seama Paraclisului „Sfântul Iosif cel Milostiv” – Ecclesia din cadrul Ansamblului Mitropolitan Iași.

„Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar pe care l-a oferit mitropoliei noastre”

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a rostit un cuvânt de binecuvântare, mărturisind că Sfântul Iosif a fost un iubitor de frumusețe dumnezeiască: 

Este zi mare pentru mitropolia noastră, îl cinstim așa cum se cuvine pe Sfântul Iosif, ctitorul acestei sfinte catedrale. Sfântul Ierarh Iosif este prezent în conștiința noastră prin iubirea sa adâncă și cuprinzătoare pentru omul aflat în suferință, în durere, în necaz și strâmtorare. Sfântul Iosif a sesizat frumusețea prezenței lui Dumnezeu în chipurile celor care au nevoie de ajutorul nostru. Frumusețea cea dumnezeiască a văzut-o Sfântul Iosif dimpreună cu grija pentru săraci, a văzut-o prin sfintele slujbe, a văzut-o în frumusețea casei Domnului. Sfântul Iosif a fost ctitorul acestei catedrale. A fost cuprins de cuvântul Prorocului din Vechiul Testament: «Râvna casei Tale m-a mâncat» (Ps. 68:11) și «Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului» (Ps. 131:4-5). Era conștient că locul în care omul se apropie cel mai mult de Dumnezeu este Sfânta Biserică, și că în Sfânta Biserică este locul, prin excelență, al prezenței slavei lui Dumnezeu. A sesizat frumusețea dumnezeiasca prin frumusețea casei lui Dumnezeu. Sfântul Iosif a iubit nespus de mult această catedrală. Marele ierarh a sesizat frumusețea prezenței lui Dumnezeu în sfintele slujbe: a alcătuit cântări, a diortosit cântări, a înălțat la strană cântări lui Dumnezeu, pentru că era conștient de faptul că adevărul de credință este cuprins în modul cel mai adânc și cuprinzător nu prin predicile noastre, prin cărțile scrise, ci prin sfintele slujbe ale Bisericii. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar pe care l-a oferit mitropoliei noastre, acestei sfinte catedrale, acest om minunat iubitor de frumusețe dumnezeiască prin ajutorul dat celor în nevoie, iubitor de frumusețe dumnezeiască aflată în casa lui Dumnezeu, iubitor de frumusețe dumnezeiască aflată sfintele și dumnezeiești slujbe.

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv (1818-1902) a fost Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1875-1902), fiind cel care a finalizat zidirea Catedralei Mitropolitane din Iași, în anul 1886, începută de marele mitropolit Veniamin Costachi, la începerea căreia, în anul 1826, prin pronie dumnezeiască, a și fost de față la Iaşi, pe când era copil.

A primit numele de călugărie de la Episcopul Chesarie al Buzăului

Mitropolitul Iosif Naniescu s-a născut în Basarabia, ca fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a adus în obștea Mănăstirii Frumoasa din Basarabia, apoi la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iași, unde tânărul Ioan a învățat ascultarea, smerenia, precum și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor aflați în suferință. După o vreme, cei doi au mers la Mănăstirea „Sfântul Samuil” din Focșani. Plecând apoi la Buzău, a îmbrăcat sfântul și îngerescul chip, primind, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeșului.

Episcop al Argeșului timp de doi ani

Același Chesarie l-a hirotonit diacon și l-a îndrumat la învățătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia „Sfântul Sava” din București. Fiind hirotonit Episcop-vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae. În anul 1873 fost ales Episcop al Argeșului, iar peste doi ani, Mitropolit al Moldovei, împlinindu-și cu multă osârdie chemarea și slujirea arhierească. Având  făgăduință în suflet către fostul mitropolit Veniamin Costachi, Iosif a încheiat zidirea Catedralei Mitropolitane în anul 1886, începută de marele Veniamin.

Milostiv cu cei săraci: Oferea bani pentru o pâine

Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif au fost acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”.

Păstorind cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci și șapte de ani, s-a mutat la cereștile lăcașuri cu pace în ziua de 26 ianuarie a anului 1902. Poporul l-a numit încă de atunci „Iosif cel Sfânt și Milostiv”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților, statornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie. Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, a avut loc în anul 2018, pe 25 martie.

Citește despre: