Se cunoaşte astăzi că excesul de sare determină acumulare de apă şi creşterea tensiunii arteriale, cu toate consecinţele nefaste care derivă de aici. De aceea, suntem îndemnaţi prin mesaje publice să reducem consumul excesiv, în conformitate cu zicala: „Sarea-i bună la fiertură, însă nu peste măsură“.

Relativ recent, pe bloguri şi la TV a izbucnit un scandal legat de reglementarea care cere utilizarea obligatorie a sării iodate şi interzicerea comercializării sării neiodate, „în scopul prevenirii tulburărilor provocate de carenţa de iod“ (HG 568/2002).

Exponenţii Asociaţiilor Operatorilor din Agricultura Ecologică-Bio România, Marian Cioceanu şi Pavel Chirilă, afirmă că există un risc ridicat de îmbolnăvire în rândul populaţiei, consumatoare cronică de sare iodată. Conform studiilor asociaţiei sus-menţionate, există riscul apariţiei cazurilor de cancer tiroidian şi de hipertiroidie. Mai mult, se insinuează că obligativitatea consumului de sare iodată are legătură cu foşti demnitari, care au promovat legea, pentru a realiza profituri din importul, prin interpuşi, a unor mari cantităţi de iod din Scoţia. Conducerea asociaţiei sus-menţionate cere anularea HG şi ameninţă cu Comisia Europeană.

Acestor acuzaţii li s-a răspuns prin vocea autorizată a Ministerului Sănătăţii şi a prof. dr. Constantin Dumitrache de la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon“ din Capitală. Rezumând argumentele, acestea ar fi următoarele:

- iodul este un oligoelement necesar în funcţionarea normală a glandei tiroide, având un rol hotărâtor în procesul de creştere şi diferenţiere (a creierului în mod particular), atât în viaţa fetală, cât şi în primii trei ani după naştere. Lipsa iodului în această perioadă determină alterări în dezvoltarea creierului, având drept consecinţă cretinismul tiroidian;

- deoarece s-a demonstrat că în ţările cu relief muntos (ca  România, Cehia, Slovacia, Croaţia, Elveţia, Spania, Grecia, Franţa etc.) există un deficit de iod, s-a considerat necesară suplimentarea iodului în alimentaţie într-o proporţie de 80-90% din necesar. În felul acesta se elimină apariţia cazurilor de guşă şi cretinism;

- SUA au început să introducă sarea iodată încă din 1930, reuşind ca în două decenii să elimine apariţia cazurilor de guşă. Elveţia a reuşit şi ea acelaşi lucru, prin măsurile de iodare a sării;

- o evaluare făcută în 1990 arăta că, în lume, peste 750 de milioane de persoane sufereau din cauza deficitului de iod, dintre care zece milioane sufereau de cretinism;

- conform datelor existente, aproape toate ţările europene practică iodarea universală a sării, obligatoriu sau voluntar;

- studiile efectuate până acum (susţine Ministerul Sănătăţii) au demonstrat lipsa efectelor dăunătoare pe termen lung asupra sănătăţii.

Cu toate acestea, profesorul C. Dumitrache recunoaşte o creştere nesemnificativă a cancerului tiroidian şi a hipertiroidiilor, dar afirmă răspicat: „cine vrea cretinism în masă să se ridice şi să fie împotriva iodării sării“.

Pentru puţinii pacienţi care ar putea dezvolta hipertiroidie, următoarele simptome ar trebui să-i alarmeze şi să-i determine să se adreseze medicului: iritabilitate, nervozitate, senzaţie permanentă de căldură (intoleranţă la căldură), tremurături ale mâinilor şi o exagerată poftă de mâncare. Aceste tulburări pot fi tratate eficient cu o medicaţie adecvată.

În România, iodarea sării a început din 1948, în regiunile cunoscute ca guşogene, şi s-a extins din 1962 în 30 de judeţe, pentru a se generaliza la întreaga ţară, prin hotărârile de guvern din 2002 şi 2006, hotărâri care prevedeau iodarea universală a sării destinate consumului uman, hranei animalelor şi utilizării în industria alimentară.