Acest așezământ monahal a fost ridicat prin strădania Sfântului Nou-Mucenic Ștefan Brâncoveanu, al doilea fiu al Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. Ctitoria tânărului vlăstar brâncovenesc a întregit demersul tatălui său de zidire a amplului ansamblu mănăstiresc de la Hurezi, după ce mama sa, Doamna Maria, avusese mai înainte inițiativa construirii bolniței, iar fratele său mai mare, Constantin, refăcuse Schitul „Sfântul Ioan” din apropiere.

Asemeni celorlalte ctitorii de la Hurezi, coordonarea lucrărilor și conceperea programului iconografic i-au revenit arhimandritului Ioan. Schitul a fost ridicat pentru a fi „părinților liniște”, adică loc de retragere pentru monahii din lavra Hurezilor care doreau să petreacă o viață sihăstrească.

Pisania așeză­mântului înveșnicește această ctitorie domnească:

„Acest sfânt și dumnezeiesc schit făcutu-s-au întru pomenirea vârhovnecului de mucenici Sfântului Ștefan, cu cheltuiala prealuminatului Ștefan Brâncoveanu, fiul preablândului Domn și oblăduitor a toată Ungrovlahia, Io Constantin Basarab Voievod, întru a lui Dumnezeu cinste, mucenicului slavă, părinților liniște, iertarea păcatelor și cerescului locaș câștigare; l(eat) 7211 și ispravnic fii(n)du chir Ioanu arhimandritu”.

Biserica schitului are un plan triconc, format din altar, naos și pronaos. Lăcașul de dimensiuni reduse are o turlă cu diametru larg, în stil bizantin. Lungimea bisericii (14 metri) este egală cu înălțimea turlei. Incinta foarte mică nu a permis construirea unui pridvor. Exteriorul este integral tencuit în alb.

Tabloul votiv îl reprezintă pe Constantin Brâncoveanu cu doamna și fiul lor Ștefan, lângă acesta fiind reprezentat Sfântul Ștefan cel Nou, iar în fața lor sunt zugrăviți Sfinții Varlaam și Ioasaf – aluzie la alegerea făcută de tânărul prinț Ioasaf pentru lumea monahală.

Clădirile din jurul schitului și zidul ce le înconjoară, aflate în ruină, au fost refăcute și completate în anii 1907-1908 de către Comisia Monumentelor Istorice. Turnul-clopotniță este situat în colțul de nord-vest al incintei.

Rămas pustiit, schitul a fost reînnoit în anul 1958 de către Patriarhul Justinian.

Astăzi, aici viețuiesc câteva monahii din obștea Mănăstirii Hurezi.