Se deschid ușile pocăinței, începe Postul Mare. El se repetă în fiecare an și de fiecare dată ne aduce mult folos dacă îl parcurgem cum se cuvine. Marele Post este pregătirea pentru viața viitoare, iar ca țel mai apropiat este pregătirea pentru Sfânta Înălțare.

Așa cum o clădire înaltă este prevăzută cu o scară, pentru ca pe treptele ei oamenii să poată urca ușor până la etajele de sus, la fel și diferitele zile din an sunt trepte pentru urcușul duhovnicesc și pentru înălțarea noastră. Dintre acestea fac parte în primul rând zilele Postului Mare și ale Sfintelor Paști.

Prin Postul Mare ne curățim de murdăria păcatului, iar de Sfintele Paști simțim fericirea cerească a împărăției lui Hristos ce va să vină. Când urcăm pe un munte înalt, încercăm să ne eliberăm de orice povară nefolositoare. Cu cât cineva este mai puțin îngreunat, cu atât îi este mai ușor să urce și cu atât mai sus va reuși la ajungă.

La fel, ca să ne înălțăm duhovnicește, mai întâi de toate trebuie să ne eliberăm de povara păcatului. Ne debarasăm de ea prin pocăință, cu condiția obligatorie ca noi înșine să dăm afară din suflet orice vrăjmășie și să iertăm fiecăruia pe care-l socotim vinovat față de noi. Apoi, curățiți și iertați de Dumnezeu, întâmpinăm Sfânta Înviere a Domnului.

(Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești, Editura Sophia, București, 2001, p. 77)