Cărei mame i se sfâşie atâta inima, când copilul ei e cuprins de friguri şi zace la pat, ca inima acestui fericit apostol Pavel?

Se îmbolnăvea pentru bolnavii din fiecare loc din lume şi-i ardea inima de durere pentru cei ce se poticneau. Uită-mi-te ce cuvinte foloseşte! N-a spus: «Cine se poticneşte şi eu să nu mă întristez», ci: «să nu ard». Prin acest cuvânt ne arată tăria durerii, aproape că se arată pe el însuşi cuprins de flăcări, arzând pe dinăuntru pentru cei care cad pradă poticnirilor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XI, VII, în PSB, vol. 21, p. 136)