- Spun Sfinţii Părinţi că cel mai greu se mântuiesc clericii, adică arhiereii, preoţii şi duhovnicii. Ce ne puteţi spune în această privinţă?

- Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi spun întru-adevăr că se vor mântui cu anevoie preoţii, duhovnicii şi toţi păstorii de suflete. Datoriile păstorilor de suflete sunt mai multe şi grele, faţă de sine, faţă de familie, faţă de clericii care depind de ei şi cu care colaborează în slujba Domnului, precum şi faţă de poporul încredinţat lor spre a-l duce la mântuire, şi mulţi păstori se lasă înşelaţi de lăcomie, care este rădăcina tuturor păcatelor (I Tim. 6, 10), prin care smintesc pe credincioşi şi nedreptăţesc pe colaboratorii lor, preoţi, diaconi, cântăreţi etc.

Toate veniturile Bisericii sunt o proprietate a lui Dumnezeu, iar preotul nu este decât un iconom al lor şi este obligat să le împartă cu dreptate la toţi cei ce au nevoie şi merită împărtăşirea din ele. Cel ce este nedrept faţă de colaboratorii săi, se pedepseşte cu afurisirea din slujba sa şi dacă nu se îndreaptă se cateriseşte, „ca unul ce a ucis pe fratele său” (Constituţii Apostolice, 9).

Ce pot să spun eu mai mult în această privinţă? Fiecare preot duhovnic şi păstor de suflete ştie mai bine decât mine ce are de făcut. Deci, să-i ajute Dumnezeu să-şi îndeplinească datoriile faţă de Hristos, faţă de familie, faţă de sine, faţă de societatea în care trăieşte şi mai ales faţă de sufletele încredinţate lui spre mântuire, spre a dobândi cât mai mulţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 115-116)