Sărbătorile sfinților nemțeni, care au loc an de an în perioada 5-7 august, au debutat încă din seara zilei de marți la Seminarul de la Mănăstirea Neamț, cu slujba Privegherii, săvârșită de către un sobor de preoți. Protos a fost părintele arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Astăzi, în ziua pomenirii Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, începând cu ora 6.00, în Biserica Seminarului de la Mănăstirea Neamț au fost săvârșite slujba Aghiesmei Mici și Taina Sfântului Maslu, urmate de Acatistul Sfântului Ioan Iacob de la Neamț.

În continuare, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită pe un podium special amenajat în fața lăcașului de cult, de către PS Părinte Damaschin Dorneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de slujitori – preoți, profesori și stareți ai mănăstirilor din zonă – și în prezența mulțimii de pelerini și închinători veniți la Neamț de la primele ore ale dimineţii pentru a se ruga într-un glas.

După citirea Sfintei Evanghelii, PS Părinte Damaschin a adresat celor prezenți un cuvânt de învăţătură în care a explicat pericopa zilei, punând-o în legătură cu diferite episoade din viața Sfântului Ioan Iacob de la Neamț:

„Doar anumiți oameni, cum este Sfântul Ioan Iacob, pot să aibă o lepădare de sine atât de mare, încât să lase totul, absolul totul, pentru Domnul. Sfântul Ioan Scărarul are chiar un cuvânt în cartea sa, „Scara”, în care vorbește despre înstrăinare. Adică lepădare nu doar de mamă, de tată, cum și noi călugării facem. Dar, iertați-mă! Eu nu pot să-i scot pe mama și pe tata din inimă. Îl pun pe Domnul înainte și mă rog ca toată dragostea să fie către El, dar nu-i scot din inimă pe mama și pe tata. Există o înstrăinare de pământ, de țară, de loc, iar Sfântul Ioan a putut să facă aceasta, pentru că în inima lui ardea dorul după Dumnezeu. El trăia deja, era cu un pas în Împărăția lui Dumnezeu. Era în Sionul cel Sfânt, era în Ierusalimul cel de dincolo. Însă, asta o pot face doar sfinții […]. Dar de la noi, cei simpli, Dumnezeu așteaptă, după puținii talanți pe care îi avem, ca și această viață să o trăim întru toată seriozitatea. Nu poți accede la ceva mai mult, dacă nu ți-ai făcut mai întâi datoria în acel mic loc și spațiu și față de acea mică datorie la care ai fost chemat. Deci, dacă vrem o viață veșnică deplină, să o avem și pe aceasta, de pe pământ, plină. Adică, să fie o viață cinstită, cuminte, în care să ne facem datoria acolo unde suntem rânduiți. Nu doar călugării se mântuiesc. Pe toți ne cheamă Dumnezeu la El. Că sunt profesor la seminar, că vând la o tarabă, că mă duc pe câmp, dacă îmi fac acolo datoria cu gândul la Dumnezeu, trăindu-mi viața de aici așa cum se cuvine, mi-o pregătesc pe cealaltă […]. Vă aduceți aminte de bătrânii din satele noastre, de simplitatea lor și de profunzimea vieții lor? Ei nu se temeau de moarte, pentru că își simțeau viața deplină, rotunjită cu cele ale sufletului. Să știți că, înainte, oamenii nu știau să citească multe acatiste sau paraclise. Știau „Tatăl Nostru”, dar știau și de post, de semnul Sfintei Cruci când mergeau la lucru și aveau o viață împlinită. Să știți că, pe diagnosticele din anii ‘20, nu scria „anxietate” sau „sindrom depresiv”. Oamenii nu aveau timp pentru asta. Aveau un curs al vieții frumos, liniștit, luminos, aveau picioarele pe pământ, dar inima, mintea și ochii la Dumnezeu”. (Cuvântul VIDEO integral, aici: PS Damaschin: „Să trăim o viață de care să fim bucuroși atunci când se apropie clipa plecării!”)

La final, părintele profesor Viorel Laiu, directorul seminarului, i-a mulțumit IPS Părinte Teofan în numele elevilor, ostenitorilor și a colectivului didactic, pentru grija părintească pe care o poartă instituției pe care o conduce, subliniind faptul că Seminarul Nemțean este o școală vocațională, diferită de celelalte școli pentru că cei care studiază aici se pregătesc să devină păstori de suflete și cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. Apoi, părintele director i-a oferit în dar PS Părinte Damaschin o icoană, aducând un gând de recunoștință ierarhului pentru împreuna slujire din această zi importantă.

Deși este pictat la exterior, asemenea bisericilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea, așezământul din curtea Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” este unul relativ nou. Părintele Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a sfințit locul ei la 5 august 1994, spre a fi „laborator de înviere pentru suflete şi oglindă a frumuseții evlaviei izvorâtă din credință dreaptă”. Lucrările s-au finalizat în 1997, când un sobor impresionat de arhierei, preoți și diaconi, avându-l în frunte pe Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului, a sfințit noul locaș de cult.

Pictura interioară a sfințit-o tot Părintele Patriarh Daniel, în 2009, iar cea exterioară, care a făcut ca biserica seminarului să primească numele de „Voronețul nemțean”, a fost sfințită în 2015 de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Galeriile FOTO complete din cadrul evenimentelor, aici:

• (Foto) Priveghere în cinstea Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – 4 august 2020
• (Foto) Ziua Sfântului Ioan Iacob de la Neamț: sute de inimi, un singur glas de rugăciune