- Cum cunoaștem că am făcut ceva nu după voia lui Dumnezeu, că ne-a părăsit Duhul Sfânt?

- După starea inimii. Mai întâi, fiecare să-și cunoască patima de care e stăpânit mai mult. Ne măsurăm așa, mă gândesc, ne cunoștem întâi patima noastră care ne doare cel mai mult. Fiecare are o patimă, fie că este desfrânarea, fie că este mânia. Să fie atent să n-o stârnească. Eu așa măsor. Când ea-i stârnită, iritată, Duhul Sfânt m-o părăsit, am rămas eu singur și, uite-o, lucrează! Când ea-i liniștită, înseamnă că eu încă mă mențin în Duhul Sfânt. Și când am spus un cuvânt nepotrivit, am făcut o prostioară, sufletul mi-o spus: patima aia îi, aia se aprinde în noi, de care suferim în clipa în care ne-o părăsit Duhul Sfânt. La asta să fim atenți! Și așa măsurăm. S-au aprins poftele? Fugim repede să ne rugăm, să ne mărturisim, să ne împărtășim.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Despre curaj și libertate în ortodoxie, Editura Sofia, București, 2002, p. 63)