Miezonoptica, fiind o slujbă nocturnă, reprezintă expresia înaltei nevoinţe monahale, a trezviei şi privegherii omului în noaptea patimilor şi a lumii acesteia. Slujba Miezonopticii de astăzi, prima dintre cele 7 Sfinte Laude care se săvârseşte zilnic la primele ore ale dimineţii ne amintesc de importanţa rugăciunii neîncetate închinate Domnului.

Semnificaţia eshatologică a Miezonopticii este sugerată de trezirea din somn pentru rugăciune, care poate fi privită ca un simbol al propriei noastre învieri din morţi. La Judecata de Apoi, Iisus va veni să judece vii şi morţii, ca şi Mirele din pilda celor 10 fecioare care a venit pe neaşteptate la miezul nopţii şi a făcut strigare, "Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: Iată, Mirele vine!..." ( Matei 25, 6), însă după cum ştim doar fecioarele înţelepte, au fost primite la Nunta Fiului Ceresc.

Conţinutul troparelor din prima parte a slujbei ne îndeamnă să priveghem neîncetat prin pocăinţă şi rugăciune, deoarece nu ştim nici ziua şi nici ceasul când Domnul va chema pe cei drepţi la viaţa veşnică, iar pe cei nedrepţi îi va pierde în focul cel veşnic.

Noi suntem cei care trăim astăzi experienţa celor zece fecioare, atât fecioarele înţelepte cât şi cele neînţelepte aflându-se în noi. Rămâne la aprecierea noastră însă, dacă vom purta candelele adevărului şi uleiul Duhului Sfant.