Vedem în această lume că, după felul seminţei ce se seamănă, este şi rodul care creşte din ea: din sămânţa de grâu creşte grâul, din cea de secară, secara, din cea de ovăz, ovăzul ş.a.m.d. „Ce este născut din trup, trup este" (Ioan 3: 6). Tot aşa ca sămânţa, cuvântul dumnezeiesc semănat în pământul inimii omeneşti dă rod asemenea lui. Cuvântul dumnezeiesc este sămânţa duhovnicească, bună, cerească, sfântă şi de viaţă făcătoare. Semănat în inima omenească, acest cuvânt îl renaşte pe om întru asemănarea lui, adică îl face duhovnicesc, bun, Ceresc, sfânt, nepieritor. Cugetă, omule, care auzi cuvântul dumnezeiesc: simţi tu oare la avizul cuvântului dumnezeiesc o putere şi o lucrare asemănătoare acestui cuvânt? Simţi tu oare în suflet cugete şi doriri duhovniceşti, bune, cereşti? Dacă nu simţi, acesta este semnul că sămânţa cuvântului dumnezeiesc a pierit în tine. „Cine are urechi de auzit să audă!", spune Domnul (Luca 8; 8:15).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 89)