Fotografie - Sfânta Cruce - Duminica Sfintei Cruci, a III-a din Postul Mare "Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine"(Matei 10,38) Cea de-a treia duminică din Postul Mare este închinată de Sfânta Biserică Sfintei Cruci. În bisericile ortodoxe, este prăznuită Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. La Utrenie, Sfânta Cruce este scoasă în procesiune din sfântul altar în mijlocul bisericii, unde este așezată spre închinare. La Sfânta Liturghie, Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-Moarte miluiește-ne!“) este înlocuit cu imnul „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!“. Cinstirea Crucii Mântuitorului marchează înjumătățirea Postului Mare, perioadă care conduce către prăznuirea Patimilor și Învierii lui Hristos. De aceea, atât duminica aceasta, cât și întreaga săptămână care o urmează, sunt centrate pe închinarea și contemplarea lemnului de viață făcător al Crucii lui Hristos. Imnografia din aceste zile, constă în victoria și bucuria Crucii, nu suferința acesteia. Părinții Bisericii echivalau Crucea de-viață-dătătoare cu pomul vieții și o sădeau în mijlocul călătoriei către Sfintele Paști. Acesta este pomul care a fost așezat în Rai și care trebuie să le reamintească celor credincioși atât de bucuria lui Adam cât și de lipsirea lui de această bucurie în urma păcatului. Biserica învață că mântuirea vine prin Crucea lui Hristos. Crucea este recunoscută ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale creștinătății. În vechime, latinii foloseau pentru cruce termenul „crux“, iar grecii „stavros“, desemnând în primul rând stâlpul vertical, fără partea orizontală, pe care erau răstigniți cei condamnați la moarte. Acest instrument de tortură la păgâni a fost sfințit prin sângele Mântuitorului răstignit, devenind pentru creștini obiect sfânt și dătător de viață. Pentru creștinul ortodox crucea este, în același timp, simbol al răscumpărării omului și obiect de cult. El vede și cinstește în aceasta, deodată: jertfa Fiului lui Dumnezeu; lemnul crucii pe care s-a răstignit Domnul, deci altarul Său de jertfă; semnul crucii, semn al „Fiului Omului“ și al creștinului în același timp, cu care însemnându-ne ca și cu o pecete, arătăm participarea noastră la jertfa sfințitoare a lui Hristos.