Născută în Eghina, din părinți binecredincioși, Sfânta Teodora, ajunsă la vârsta potrivită, s-a căsătorit și a avut o fiică. Povățuind-o spre calea monahismului, fiica ei s-a călugărit, iar după moartea soțului său, Sfânta Teodora s-a alătura fiicei, în mănăstire, în Tesalonic. După ce a făcut multe minuni, s-a mutat la cele veșnice și a fost îngropată în cimitirul mănăstirii.

La câțiva ani după aceea, când a murit stareța, trupul Sfintei Teodora s-a mutat mai încolo, de parcă ar fi fost viu, ca să îi facă mai mult loc egumenei. Mirându-se toți de cele întâmplate și de mirosul de bună mireasmă, au cules mirul izvorât din trupul Sfintei Teodora, făcându-se multe minuni prin ungerea cu el: demonii erau izgoniți, bolnavii erau vindecați, iar toți cei care cereau ajutor sfintei erau ajutați fără întârziere.