Sfânta Scriptură îl prezintă pe Sfântul Apostol Toma ca fiind un ucenic credincios. De unde știm acest lucru? Conform Evangheliei după Ioan (11, 16), Toma L-a crezut pe Domnul că va plăti cu viața, și atunci, așa de dedicat a fost acest ucenic, astfel încât numai el dintre toți confirmă voia lui Iisus și răspunde așa: „Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: să mergem şi noi şi să murim cu El”. Observăm faptul că Apostolul Toma manifestă o dedicare pentru Domnul, încât acceptă să moară pentru El.

Apostolul Toma a fost o persoană sinceră și nu a dorit să pară ceea ce nu este. El nu a ținut la imaginea lui, ci la înțelegerea lui. A dorit să cunoască adevărul și nu să pară că îl cunoaște, a vrut să fie o persoană care să înțeleagă cu adevărat învățătura lui Dumnezeu și tocmai din acest motiv pune întrebări. (cf. Ioan 11, 5).

Sfântul Apostol Toma L-a proclamat pe Domnul prin cuvintele „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (cf. Ioan 20, 28). Este singurul dintre ucenici care recunoaște acest lucru, după ce Hristos îi spune să atingă semnele răstignirii Sale. Din acest motiv, Toma a fost singurul care a cerut să vadă dovada pe care au văzut-o și ceilalți ucenici.

Este un aspect foarte interesant faptul că atunci când Hristos intră prin ușile încuiate și se arată ucenicilor, la aceleași dovezi, ucenicii nu exclamă nimic, pe când Toma îl mărturisește pe Hristos cu toată convingerea și cu toată inima. 

Prin urmare, nu trebuie să îl calificăm pe Sfântul Apostol Toma ca fiind necredincios; nu punem etichete unei persoane vis-a-vis de un singur eveniment (de exemplu, și Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori, dar nu este numit „trădător”), ci trebuie să ținem cont de toată viața persoanei respective. 

Posteritatea i-a conferit o poreclă nedreaptă lui Toma, ca fiind „necredinciosul” sau „cel necredincios”, însă acest fapt este eronat. Prin îndoiala acestuia s-a întărit adeverirea Învierii Domnului Iisus Hristos.

Și noi, de asemenea, avem zile și zile. Poate uneori suntem mai slabi în credință, însă de fiecare dată trebuie să ridicăm ochii către cer și să nu deznădăjduim niciodată, pentru că, la un moment dat, într-un fel sau altul, vom simți pe Dumnezeu și mai aproape de noi și vom exclama ca și Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”